Beneficiile spatiilor exterioare adecvate in centrele pentru batrani
Se spune că nivelul de dezvoltare al unei țări este dat de modul în care societatea se preocupă și se raportează la bunăstarea seniorilor ei.
În România, subiectul caselor sau centrelor de bătrâni este unul încă tabu – putem zice că nu e de mirare, având în vedere că un cuvânt des utilizat pentru astfel de instituții este acela de ‚azil’. Or, când vine vorba de sănătate mentală, terminologia este deosebit de importantă.
Realitatea dură este aceea că populația țării noastre este una îmbătrânită, iar bătrânii noștri au parte de o ultimă parte de viață din ce în ce mai grea, atunci când rămân singuri, fie în casele lor de la țară, fie în apartamentele lor de la oraș. Dacă luăm în vedere și amplaorea fenomenului migrație, adesea copiii sau nepoții, rudele apropiate nu sunt nici măcar în proximitate sau în țară.
Fără îndoială, principala problemă rămâne aceea că astăzi numărul acestor centre este unul foarte mic, mult sub necesar.
Avem apoi problema centrelor existente, unde bătrânii sunt înghesuiți adesea în camere mici, meschine, câte 4-6 într-o astfel de încăpere, rareori 2-3, din rațiuni economice, iar personalul este insuficient și nu mereu tocmai la curent cu practicile contemporane de îngrijire ale seniorilor. Este o problemă circulară: statul nu decontează parte din cheltuieli, pensiile sunt, în majoritatea lor, mici și nu acoperă costurile, lipsa de viziune și de planificare și multe altele.
Ceea ce e cu adevărat dureros, în aceste circumstanțe, este că adesea că seniorii nu au spații exterioare adecvat amenajate, care să le permită să petreacă timp de calitate afară, echivalentul unui anumit nivel de sănătate mentală, care să îi ajute pe aceștia în menținerea unui tonus fizic dar și în a avea o stare psihică adecvată sau care pur și simplu să le amintească de propriile curți sau grădini, în care au muncit toată viața.
Desigur, multe voci vor spune că asta e cea mai mică problemă. Sau că spațiile exterioare adecvat amenajate în centrele de bătrâni sunt vise colorate pe pereți. Sau, sau, sau, sau.
Adevărul este că nu e încă prea târziu să ne întoarcem atenția spre aceste unități de îngrijire și să contribuim cu toții, ca societate, pentru a le transforma în locuințe adecvate pentru părinții și bunicii noștri.