Arbori nativi din România care se preteaza utilizarii în mediul urban
Clădiri de locuințe, case, birouri, cafenele, mașini, piste pentru biciclete, stații de autobuz, etc. Cu acestea ne confruntăm în viața de zi cu zi. Din păcate nu se pune accent pe spațiile verzi și ajungem să avem cât mai puține din acestea în zonele urbane, arborii ajungând să se găsească într-o ,,luptă constantă pentru loc”. Aceștia sunt adevărate centrale de reglare a microclimei, absorb dioxidul de carbon, oferă umbră, iar rădăcinile lor rețin multă apă, reducând pericolul inundațiilor după ploi abundente. Înainte de orice însă, aceștia reduc temperaturile ridicate, întrucât betonul și asfaltul se încing, aerul în oraș este mai sufocant comparativ cu zonele rurale. Natura este într-o continuă schimbare, în care se reflectă și evoluția tuturor speciilor de plante, arbori și arbuști.
Străzile care beneficiază de aliniamente de arbori, înregistrează temperaturi cu până la 10 grade mai mici vara, oferind o umbră pietonilor.Pe lângă beneficiile ecologice aduse de aceștia, ar fi și valențele estetice: frumusețea lor prin port, forma coroanei și nu în ultimul rând frumusețea scoarței.
În România există peste 40, mai exact 41 de specii de arbori nativi.
Din punct de vedere silvic, după rolul lor în formarea arboretelor se disting 4 categorii:
specii principale, edificatoare de bază a arboretelor;
specii principale de amestec, care participă la formarea arboretelor în plafonul superior sau mijlociu;
specii secundare de amestec care participă la formarea arboretelor în plafonul inferior;
specii pioniere.
Speciile principale sunt :
Molidul (Picea abies ),
Bradul (Abies),
Laricele (Larix),
Zâmbrul (Pinus cembra),
Pinul silvestru (Pinus sylvestris),
Pinul negru de Banat (Pinus nigra),
Fagul (Fagus),
Gorunul (Quercus petraea),
Stejarul pedunculat (Quercus robur ),
Stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora),
Cerul (Caelum),
Gărnița (Quercus cerris),
Stejarul pufos (Quercus pubescens),
Stejarul virgilian (Quercus virgiliana),
Aninul alb (Alnus incana),
Aninul negru (Alnus glutinosa),
Plopul negru (Populus nigra),
Plopul alb (Populus alba),
Plopul cenușiu (Populus canescens),
Salcia albă (Salix alba),
Salcia pleșnitoare (Salcia plesnitoare (Salix fragilis),
Castanul bun (Castanea sativa).
Speciile principale de amestec sunt:
Frasinul comun (Fraxinus excelsior),
Frasinul de luncă (Fraxinus excelsior),
Frasinul de luncă pufos (Fraxinus pallisae),
Frasinul caucazian (Fraxinus angustifolia),
Teiul pucios (Tilia cordata),
Teiul argintiu (Tilia tomentosa),
Teiul cu frunză mare (Tilia platyphyllos),
Ulmul de munte (Ulmus glabra),
Ulmul de câmp (Ulmus minor),
Ulmul de luncă (Ulmus sp.),
Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus),
Paltinul de câmp (Acer platanoides),
Cireșul (Prunus avium).
Specii secundare de amestec sunt:
Alunul turcesc (Corylus colurna),
Carpenul (Carpinus betulus),
Jugastrul (Acer campestre),
Sorbul de câmp (Sorbus torminalis),
Scorusul păsăresc (Sorbus aucuparia).
Speciile pioniere sunt:
Mesteacănul (Betula),
Plopul tremurător (Populus tremula),
Salcia căprească (Salix Caprea),
Ulm (Ulmus).
De la rolul important pe care îl au în circuitul apei pe pământ, la cel de purificare a aerului și de absorbție al gazelor cu efect de seră, până la furnizarea de resurse forestiere, arborii sunt elemente naturale de care trebuie să avem grijă pentru a ne asigura un trai bun și sustenabil.Totodată, aceștia deservesc furnizării de oportunități pentru educație și informare, relaxare și recreere, inspirație și spiritualitate, precum și alte beneficii pentru sănătatea fizică și mintală a locuitorilor din mediul urban. Importanţa arborilorrezidă în funcţionalitatea ecologică şi funcţionalitatea social-economică în capacitatea acestora de a exercita anumite funcţiuni naturale şi de protecţie a mediului înconjurător, de a asigura o serie de funcţiuni multiple utile societăţii.Arborii nativi oferă un mediu oportun pentru dezvoltarea biodiversității locale, aceștia fiind adaptați la condițiile climatice și de mediu din țara noastră.
Pentru plantarea arborilor în zonele urbane trebuie să se țină cont de anumiți parametri, cum ar fi:
Forma coroanei
Distanța de plantare
Toleranţa la factorii specifici mediului urban
Talia arborilor
Proiecția subterană a rădăcinii
Importanţa spaţiilor verzi rezidă în funcţionalitatea ecologică şi funcţionalitatea social-economică, în capacitatea acestora de a exercita anumite funcţiuni naturale şi de protecţie a mediului înconjurător, de a asigura o serie de funcţiuni multiple, acestea la rândul lor fiind utile societăţii.Am dori de asemenea să subliniem principalele funcționalități ecologice și să aducem la cunoștință câteva idei pentru fiecare în parte:
Funcţia hidrologică
Această funcție se caracterizează prin efectele spaţiilor verzi asupra reţinerii precipitaţiilor atmosferice, participă la reducerea şi purificarea scurgerilor de apă și totodată la prevenirea torenţilor.
Funcţia antierozională
Această funcție împiedică eroziunea solului şi degradarea rocilor, reţine materialele aluvionare şi consolidează malurile cursurilor de apă etc.
Funcţia climatică
Această funcție rezidă în însuşirile spaţiilor verzi de a modera extremele climatice prin
micşorarea vitezei vântului, sporirea umidităţii atmosferice, reducerea intensităţii radiaţiei solare, etc.
Climatul urban se distinge în toate sezoanele prin anomalii de temperatură, umiditate şi lumină. Precipitaţiile din oraş sunt colectate şi evacuate prin canalizare, ceea ce conduce la aspectul secetos, deşertic al climatului urban. Aerul devine uscat, umiditatea relativă scăzând deseori sub 5%, ceea ce defavorizează atât oamenii cât şi plantele. Temperatura mai ridicată din oraş, în comparaţie cu împrejurimile, este sesizabilă încă din primăvară.
Funcţia sanitară (sanitar-igienică)
Această funcție contribuie la realizarea unor condiţii de mediu favorabile pentru sănătatea oamenilor. Este o acţiune directă asupra organismului uman prin crearea de condiţii cât mai apropiate de nivelul optim existenţial al fiinţei umane prin scăderea intensităţii luminii directe sau reflectate, stimularea schimburilor de aer, oxigenarea şi purificarea aerului, reducerea curenţilor de aer, fixarea şi chiar metabolizarea unor noxe (monoxid de carbon, dioxidul de azot, diverse metale grele), ionizarea negativă şi epurarea microbiană a aerului.
În general, în oraşele mari, intensitatea zgomotului atinge frecvent 80 de decibeli în zonele intens circulate, faţă de 45-55 de decibeli, cât este limita acceptabilă pentru un ambient urban. Speciile cu coronament larg, frunziş bogat, ca arţarul, teiul, carpenul, fagul, stejarul contribuie, în mare măsură, la reducerea intensităţii zgomotului. Crearea perdelelor de protecţie, cu lăţimea de 25-30m, formate din 5-6 rânduri de arbori, asigură o atenuare a zgomotului, în medie, cu 1,8 decibeli de fiecare rând. Pentru a se mări suprafaţa de reflectare a energiei acustice, se recomandă ca rândurile să fie în zig-zag, iar intercalarea unui ecran opac măreşte eficacitatea perdelei, cu reducerea a încă 12-17 decibeli.
Funcţia recreativă
Această funcție se caracterizează prin efectele benefice resimţite de organismul uman prin activitatea în aer liber. Ca urmare a intensificării acţiunii factorilor de stres şi poluanţi, omul societăţii moderne „simte tot mai mult nevoia“ de a evada în mijlocul naturii, în scopul refacerii capacităţii sale psihice şi fizice, al relaxării, al destinderii, al recreerii stării sale generale.
Funcţia estetică
Spațiile verzi imprimă o deosebită valoare decorativă, apreciată prin satisfacţia ce o realizează omul faţă de vegetaţia arborescentă, arbustivă, erbacee sau floricolă care, datorită tulpinilor, ramurilor, frunzelor, florilor, lujerilor, fructelor sau a seminţelor, dau impresia unui lucru bine organizat, compus, în care părţile se îmbină între ele şi se subordonează în mod armonios întregului, pentru a pune în evidenţă „măsura inerentă a fiecărei compoziţii, ceea ce înseamnă, de fapt, frumuseţe“
Scopul acestui articul este de a descoperi arborii nativi din România și cum îi utilizăm în mediul urban.De asemenea dorim să aducem la cunoștință câteva aspecte cu privire la importanța acestora și cum se pretează aceștia în mediul urban. Prin urmare, pentru a obține rezultate mai bune pentru un oraș durabil și rezistent, este necesar să se integreze sistematic soluții bazate pe natură, cum ar fi arborii, acoperișurile verzi și grădinile verticale, printre altele, care funcționează eficient cu alte componente urbane. (de exemplu, străzi, acoperișuri, fațade). Acestea profită de beneficiile de sinergie dintre acestea și serviciile ecosistemice, rezultând soluții urbane multifuncționale mult mai eficiente și mai economice. Cel mai important aspect este să punem accent pe ceea ce avem deja: arborii care definesc peisajele noastre urbane, deja existente și care creează un sentiment de identitate locală și continuitate de-a lungul vremii. Arborii masivi, maturi, oferă beneficii ecologice mai mari decât zonele noi formate, cu toate că majoritatea arborilor urbani nu ajung la o maturitate avansată. Acești arbori oferă o mai mare acoperire forestieră, depozite mai mari de climat, biodiversitate, carbon și beneficii pentru sănătate.